Definitie aiurea dex98

AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ♢ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.
AIURÍ vb. IV. v. aiura.